Publicăm astăzi pe site-ul nostru traducerile revizuite a două noi ghiduri: Ghidul privind art. 4 din Protocolul nr. 4 – Interzicerea expulzărilor colective de străini și Ghidul privind art. 1 din Protocolul nr. 7 – Garanții procedurale în cazul expulzărilor de străini.
Structurat în cinci capitole, după cum urmează, Originile și scopul articolului, Noțiunea de „expulzare colectivă”, Exemple de expulzări colective, Exemple de măsuri care nu reprezintă expulzări colective și Cu privire la relația cu art. 13 din Convenție, ghidul referitor la interzicerea expulzărilor colective de străini analizează și rezumă jurisprudența referitoare la art. 4 din Protocolul nr. 4 la Convenția europeană a drepturilor omului și include principiile-cheie dezvoltate în acest domeniu și precedentele relevante.
„Expulzarea colectivă” trebuie înțeleasă ca fiind „orice măsură de constrângere a străinilor, ca grup, să părăsească o țară, cu excepția cazului în care o astfel de măsură este luată pe baza unei examinări rezonabile și obiective a cazului special al fiecărui străin individual din grup. Faptul că mai mulți străini primesc decizii similare de expulzare nu duce la concluzia că există o „expulzare colectivă” atunci când fiecărei persoane în cauză i s-a dat posibilitatea să aducă în mod individual argumente împotriva expulzării sale în fața autorităților competente.
Pentru ca o expulzare să fie considerată prin natura sa „colectivă” nu există cerințe precum numărul minim de persoane afectate sau apartenența la un anumit grup.
Ghidul privind garanțiile procedurale în cazul expulzărilor de străini analizează și rezumă jurisprudența referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului. Este structurat în patru capitole ce vizează condițiile de aplicabilitate, garanția substanțială, garanțiile procedurale și excepțiile.
Drepturi negarantate încă de Convenția europeană, precum dreptul la garanții procedurale în cazul expulzărilor de străini de pe teritoriul unui stat (art. 1), dreptul unei persoane declarate vinovate de o infracțiune la examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară (art. 2), dreptul la despăgubiri în caz de eroare judiciară (art. 3), dreptul de a nu fi urmărit sau pedepsit penal pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat („ne bis in idem”) (art. 4) sau egalitatea în drepturi și în responsabilități între soți (art. 5), sunt recunoscute de Protocolul nr. 7 la Convenție.
Un străin nu poate fi expulzat decât „în temeiul executării unei hotărâri luate conform legii”, această procedură necesitând asigurarea de către statele părți la Protocolul nr. 7 a unor garanții procedurale. Așadar, în situația unei expulzări individuale a unui străin care își are reședința în mod legal pe teritoriu, statul parte la protocolul sus-menționat trebuie să ofere străinului vizat de măsură posibilitatea reală să prezinte motivele care pledează împotriva expulzării sale, să ceară examinarea cazului său și să fie reprezentat în acest scop în fața autorităților competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de către această autoritate.
Totuși, e important să reținem că prin Convenția europeană nu este garantat dreptul unui străin de a intra sau de a locui într-o anumită țară; potrivit unui principiu de drept internațional consacrat, statele au dreptul, fără a aduce atingere angajamentelor care decurg pentru acestea din tratate, de a controla intrarea, șederea și îndepărtarea neresortisanților pe teritoriul lor.
Vă invităm să ne vizitați secțiunea dedicată a paginii de internet și să parcurgeți aceste materiale.