Institutul European din România (IER) a organizat vineri, 9 iulie 2021, între orele 10:00-11:30, un nou eveniment în seria Dialoguri@IER, având ca temă #digitalizarea.
Invitații noștri la dialog au fost dna lector univ. dr. Mirela Mărcuț, Universitatea din Oradea, fondator digitalpolicy.ro, dna Veronica Ștefan, fondator și coordonator Digital Citizens Romania și dl Radu Puchiu, CEO H.appy Cities. Moderarea evenimentului a fost asigurată de dna lector univ. dr. Flavia Durach, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București.
Incluziunea digitală a tinerilor și/sau a altor grupe de vârstă, digitalizarea serviciilor publice, smart cities s-au regăsit printre subiectele abordate, în cadrul dezbaterii reliefându-se următoarele aspecte:
- Capitalul uman este esența în orice discuție pe care o avem despre digitalizare, iar una dintre problemele pe care le are România în acest domeniu este legată de slaba înțelegere a ceea ce înseamnă competențe digitale și cum pot să fie dezvoltate în rândul populației;
- Este important să ne uităm unde au fost făcute greșeli în timpul pandemiei, mai ales în ceea ce privește educația online (ex. echiparea rudimentară cu dispozitive care nu au facilitat corespunzător colaborarea online, nu au avut un conținut personalizat);
- Serviciile publice digitale sunt fragmentate la nivel local, regional și național în România; o politică oarecum ineficientă a fost aducerea în online a unei serii de proceduri birocratice tradiționale care nu sunt, în fapt, aplicabile mediului digital;;
- În România, se vorbește încă mult despre digitalizare (care e doar un prim pas), dar în Uniunea Europeană se discută despre tranziția/transformarea digitală (care implică un proces de schimbare a gândirii, de automatizare a unor procese, de actualizare a modului în care interacționează funcționarii publici între ei);
- Transformarea digitală nu poate să genereze schimbări pe termen lung fără să existe o structură de guvernanță pe mai multe niveluri care să faciliteze procesul de elaborare a politicilor publice (în România, multe decizii se iau în continuare pe modelul top-down);
- Spre deosebire de administrația centrală, care este mai orientată spre menținerea unor proceduri birocratice, în orașe există mai multe condiții pentru implicarea cetățenilor în procesele de digitalizare și este nevoie ca administrația locală să fie mai proactivă în acest sens;
- Orașele din România urmăresc să devină smart cities, dar fără să folosească date (nu neapărat la nivel de politici publice, cât în ceea ce privește simple decizii care nu se iau pe bază de date) și să implice oamenii (inteligența locală pentru soluționarea unor probleme comunitare).