Eliza Vaș și Ionuț Marcu, experți ai Serviciului Studii Europene din cadrul Institutului European din România, au realizat în cursul celui de-al doilea semestru al acestui an două lucrări în cadrul unui proiect de cercetare la nivel european intitulat „Geopolitica și valorile: care este puterea reală a Uniunii Europene?”.
Eliza Vaș a pregătit un material de tip policy paper, intitulat „Lessons learnt by the EU during the pandemic that can be used as potential soft power tools”. Scopul acestui material a fost acela de a răspunde la întrebarea: în ce măsură poate fi Uniunea Europeană un promotor eficient al multilateralismului și al democrației având în vedere provocările întâmpinate pe plan intern de la debutul pandemiei? Astfel, autoarea a analizat măsurile adoptate în trei state membre în contextul crizei pandemice (Bulgaria, România și Ungaria), punând accent pe libertățile fundamentale, societatea civilă și confidențialitatea datelor. Ulterior, a identificat răspunsul Uniunii Europene la măsurile adoptate pe plan național analizând atât eficiența cât și rapiditatea acestuia. În ultima parte a materialului, a extras o serie de lecții care pot fi învățate de către Uniunea Europeană și a adus o serie de recomandări care să poată fi folosite ca instrumente de soft power, la nivel global. Una dintre concluziile materialului este aceea că Uniunea Europeană ar trebui să promoveze un multilateralism bazat pe dovezi și să se afle în fruntea dezbaterilor privind integritatea în procesul de luare a deciziei. Materialul integral în limba engleză este disponibil aici.
Ionuț Marcu a elaborat un material pe tema „How can a common European historical memory enhance EU`s soft power after the COVID-19 crisis?” prin care a urmărit să identifice modul în care Uniunea Europeană ar trebui să-și definească obiectivele cu aplicabilitate globală și să-și evalueze instrumentele de politică externă în contextul pandemiei de COVID-19. Lucrarea a avut, de asemenea, în vedere analiza legăturii dintre memoria comună europeană și înțelegerea conceptului solidarității. Printre recomandările propuse se numără: necesitatea de a crea un curriculum comun pentru predarea istoriei europene, promovarea frecventă a proiectului integrării europene, dezvoltarea cadrului instituțional axat pe istorie europeană, creșterea numărului de finanțări alocate cercetărilor din domeniul istoriei europene. Principala concluzie la care ajunge autorul este aceea că istoria contează și că este important să avem conturată o memorie istorică europeană comună, care să pună accent pe solidaritate și să reprezinte baza îndeplinirii obiectivelor de politică externă ale UE. Materialul integral în limba engleză este disponibil aici.