La 200 de ani de la creația Simfoniei a-IX-a de către Ludvig van Beethoven a cărei temă vocală recurentă în finalul simfoniei constituie Imnul Uniunii Europene, iată că și Consiliul Europei și Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg consfințesc aceste valori ale generozității umane colective printr-un ghid al libertății de circulație, al dreptului de alegere în mod liber a domiciliului și reședinței și libertatea de a părăsi orice țară. Articolul 2 din Protocolul nr. 4 la Convenția europeană a drepturilor omului este cel care adresează această problematică a drepturilor enunțate anterior.
Aceste drepturi pot fi invocate doar față de statele care au ratificat Protocolul nr 4 și în prezent există patru state care nu aplică acest protocol: Grecia, Turcia, Elveția și Regatul Unit.
Aceste drepturi, deși de o importanță capitală, nu sunt absolute și pot face obiectul unor restrângeri care trebuie să aibă strict caracterul prevăzut de Protocolul nr. 4 și anume: „prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora” (Art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4).
În plus, față de caracterul strict al restrângerilor acestor drepturi, doar libertatea de circulație mai poate fi restrânsă și pentru motive justificate de „interesul public într-o societate democratică” (Art. 2 paragraful 4 din Protocolul nr. 4).
Cui se adresează aceste garanții ale Protocolului nr. 4? Aceste drepturi pot fi invocate de orice persoană fizică și cel mai adesea sunt formulate cereri în temeiul lor de către cetățenii străini, apatrizii, persoanele cu un statut specific (de exemplu, „cetățenii fostei URSS”), minorii, persoanele cu dizabilități sau boli mintale și nu în ultimul rând de persoanele aflate în detenție.
Protocolul nr. 4 nu prevede nicio condiție formală pentru a putea invoca aceste drepturi, dar există totuși o cerință obligatorie pentru ca persoanele fizice să își poată întemeia cererile pe art. 2 din Protocolul nr. 4 și anume: să se afle în mod legal pe teritoriul statului invocat.
În versiunea actualizată la 31 august 2023 a Ghidului privind art. 2 din Protocolul nr. 4 sunt citate cauze depuse la Curtea europeană a drepturilor omului care se referă la aceste drepturi. Din toate cererile depuse există 27 de cauze formulate împotriva României.
Puteți consulta versiunea Ghidului privind articolul 2 din Protocolul nr. 4 în limba română tradusă și actualizată de Institutul European din România aici.