Aducem în atenția publicului nostru cititor o nouă traducere revizuită juridic, realizată în cadrul Serviciului Coordonare Traduceri, ce face parte din seria Ghidurilor de jurisprudență publicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu scopul de a informa practicienii dreptului cu privire la hotărârile și deciziile fundamentale pronunțate de Curtea de la Strasbourg.
Împărțit în șase capitole, care corespund în principiu succesiunii evenimentelor în ordine cronologică, Ghidul privind jurisprudența Convenției europene a drepturilor omului în domeniul imigrației analizează jurisprudența din domeniul menționat, acoperind toate articolele din Convenție care pot prezenta interes.
Totodată, prin terminologia din domeniul imigrației pe care o utilizează și care, atunci când este necesar, trebuie să fie echivalată în limba română, ghidul prezintă importanță și din perspectiva traducerii textelor de natură juridică. Procesul de echivalare terminologică implică, pe lângă respectarea regulilor inerente terminologiei ca disciplină, o minuțioasă muncă de cercetare și documentare.
Reținem în acest sens termenul engl. push back (cu var. push-back și pushback) utilizat în versiunea în limba engleză a ghidului pe baza căreia a fost realizată traducerea revizuită în limba română.
Considerat mai degrabă un termen politic decât un termen juridic [1], la nivel internațional nu există o definiție unanim agreată a termenului „push backs” cu aplicabilitate în domeniul migrației. Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului din cadrul Organizației Națiunilor Unite definește termenul ca reprezentând „diverse măsuri luate de state care au ca rezultat faptul că migranții, inclusiv solicitanții de azil, sunt forțați să se întoarcă fără întârziere în țara din care au încercat să treacă sau au trecut o frontieră internațională fără a avea acces la protecție internațională sau la procedurile de azil sau fără a beneficia de o evaluare individuală a nevoilor lor de protecție, ceea ce poate duce la o încălcare a principiului nereturnării [2].”
Întâlnim termenul engl. push back în mai multe situații; de exemplu: push back at land borders (returnare la frontierele terestre), pushbacks at the EU’s external borders (returnări la frontierele externe ale UE) sau push back at sea (cu var. push-back at sea și pushback at sea; returnare pe mare).
În ceea ce privește returnarea pe mare, din punct de vedere juridic, operațiunea poate să ducă la o încălcare a obligației legale de a salva o persoană aflată în pericol pe mare sau la încălcări ale prevederilor Convenției prin expunerea persoanei respective la rele tratamente, odată returnată în statul din care a plecat. O astfel de situație este examinată, de exemplu, în primul capitol al ghidului, prin analizarea situației din cauza de referință Hirsi Jamaa și alții împotriva Italiei în care s-a pronunțat Marea Cameră, constatând încălcarea articolului 3 din Convenție și a articolului 4 din Protocolul nr. 4 la aceasta.
Potrivit dexonline.ro, returnare [3] înseamnă acțiunea de a returna și rezultatul ei, așadar a trimite înapoi [4]. Controversele legate de ceea ce implică această operațiune atunci când are loc pe mare sunt numeroase și, tocmai de aceea, o eventuală echivalare prin termenul „respingere pe mare” poate părea, ca sens, corectă [5], și, în procesul de revizie juridică, ce urmează traducerii, această soluție ar putea fi desigur păstrată, dar termenul a intrat în uz, în limba română, în forma amintită anterior [returnare (pe mare)], prin urmare, aceasta fiind forma care se va regăsi în materialele traduse și revizuite de Serviciul Coordonare Traduceri și în baza de date terminologică a Institutului European.
Îi invităm pe cei interesați să ne viziteze pagina de internet și să consulte atât secțiunea în care este publicat acest ghid, cât și baza noastră de termeni.